Page 10 - ELISABETINUL și MUZICA VITRALIILOR_ok
P. 10

Fie că ești turist prin Timișoara, fie că te-ai născut aici, și tot aici îți sunt ră-
             dăcinile de cel puțin șase generații, orașul se lasă descoperit tăcut, stradă cu stradă,

             piațetă cu piațetă, clădire cu clădire, de la cel mai vechi cartier – Elisabetinul – până
             la noile cartiere rezidențiale limitrofe celor istorice.
                    Se cuvine pentru început să facem pași mari peste secole și să surprindem esența
             epocilor istorice și amprentele acestora așezate ca niște straturi de pânză peste oraș.
                    În  Timișoara  s-au  găsit  vestigii  ale prezenței comunităților umane  încă  din

             epoca neolitică în zona Pădurea Verde, dar și din epoca bronzului în zona Fratelia,
             din epoca fierului în Cetatea Timișoarei și din epoca celto-dacică în zona Clinicilor
             Noi. Epoca de după cucerirea romană este și mai prezentă, descoperindu-se urme
             ale  comunităților  evului  mediu  timpuriu  în  Iosefin  până  spre  Freidorf  și  în  zona

             Circumvalațiunii.
                    Cucerirea dacilor de Împăratul Traian, prin cele două războaie din 101-102 și
             105-106, a condus către formarea Daciei Ripensis, Banatul timișan de azi.
                    La 275 însă, Dacia este cucerită de goți, urmând ca în secolul al III-lea să vină
             hunii, în secolul al IV-lea vizigoții, ostrogoții și gepizii, apoi în secolul al V-lea longo-

             barzii și mai apoi, în secolul al VII-lea avarii.
                    La 1177, când apare Comitatul Timiș, Timișoara este menționată pentru pri-
             ma dată în documente, iar la 1203 începe numirea consecutivă a comiților de Timiș.

             În 1241, invazia mongolă distruge orașul, dar regalitatea maghiară îl ridică din nou,
             astfel încât Timișoara devine pentru orice străin inexpugnabilă, și la 1266 este men-
             ționată expres în documente: ”Cine cucerește Buda a cucerit un oraș, cine cucerește
             Timișoara stăpânește o țară!”.
                    Între 1315 și 1323, se stabilește la Timișoara Carol Robert de Anjou – tatăl

             regelui Ludovic de Anjou și bunicul Reginei Maria. Castelul construit de acesta între
             1308-1315, cea mai veche clădire din oraș, a fost distrus de cutremurul din 1443 și
             reconstruit de Ioan de Hunedoara între 1443 și 1447. Acesta se stabilește aici fiind
             comite de Timiș între 1441 și 1453. Până la cucerirea Timișoarei de turci în 1552,

             orașul este condus de o serie de comiți dintre care cei mai însemnați au fost Paul
             Chinezul (1478-1494), Ștefan Báthory (din 1511), Ioan Draghi (în 1525) ș.a. Tot pen-
             tru această perioadă marcante sunt epidemia de ciumă din 1509-1511 și înfrângerea
             din 1514 a nobilului secui Gheorghe Doja care este maltratat în văzul lumii în actuala

             Piață Maria, pe locul monumentului dedicat Sfintei Fecioare.
                    La 25 iunie 1552, Ahmed Pașa ocupă Timișoara și turnul de apă după 25 de
             zile și nopți de lupte continue. Astfel, Timișoara devine timp de 164 de ani cel mai
             mare vilayet după Buda, organizată acum după reguli turcești și având în această

             perioadă peste 30 de conducători turci.
                    La  13  octombrie  1716,  ultimul  conducător  otoman  capitulează  sub  arma
             Prințului Eugeniu de Savoya (1663-1736), războiul soldându-se cu 4.000 de turci morți
             și alți 12.000 obligați să părăsească Timișoara până la data de 17 octombrie 1716.


                                                           10
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15